A vers elemei

Ha ránézünk egy versre, legtöbb esetben egyértelmű számunkra, hogy verset olvasunk. Milyen tulajdonságok alapján ismerünk fel egy verset?

Particularități prozodice (elemente de prozodie)


Prozodia este parte a poeticii care se ocupă cu studiul versificației.

Versul este unitatea de bază a prozodiei. Un grup de cuvinte cadențate după anumite reguli, formând împreună o unitate metrică, un rând al unei poezii.

Poezia este alcatuită, în mod obișnuit, din mai multe versuri, de obicei grupate într-o strofă.

Strofa un ansamblu unitar într-o poezie format dintr-unul sau mai multe versuri, în general desparțită printr-un spațiu grafic de alte unități de același fel.

După numărul de versuri, strofa poate fi: monostih (monovers, un vers), distih (două versuri), terțină sau terțet (trei versuri), catren (patru versuri), cvinarie (cinci versuri), sextină (șase versuri), polimorfe (de șapte, opt, nouă, zece, unsprezece sau douăsprezece versuri) septet, octava, nona, decima.

Refrenul este un cuvânt, vers sau o grupare de versuri repetate la anumite intervale (de obicei după fiecare strofă) spre a întări o anumită idee sau un anumit efect artistic.

Rima: potrivirea sunetelor finale din două sau mai multe versuri începând cu ultima vocală accentuată.











Categorii de rime: monorimă, rimele împerecheate, rimele încrucișate, rimele îmbrățișate, rima interioară (rimează cuvintele din interiorul versului). Versurile fără rime se numesc versuri albe sau versuri libere (în poezia modernă).


Ritm: armonia ce rezultă din așezarea simetrică a silabelor accentuate și neaccentuate în vers. Cea mai simplă unitate ritmică în vers este silaba.
În versuri, silabele accentuate se succed regulat, după același număr de silabe neaccentuate.


Un grup de silabe accentuate și neaccentuate care se repetă în vers formează o uniate ritmică numită picior metric.
Picioare metrice:
bisilabice: troheul, iambul
trisilabice: anapest, amfibrah, dactil
tetrasilabic: coriamb.
Măsură numărul de silabe din care este alcătuit versul. Este mai mare în poezia cultă decât în cea populară.